View What? in a larger map

Regulile Domnului Marius Comşa

Domnul Marius Comşa este un profesor deosebit de talentat în cea ce priveşte dăscălitul şi istoria. Am avut superba şansă să fac parte dintre elevii lui. Şi eu şi Gorgan.

Azi pe la 6:19 am, când mergeam acasă şi luam primul autobuz, a venit vorba de Comşa, de la o discuţie pe baza numărului 3. Nota de cinste pe care o primeai la ora de istorie dacă te prezentai la test şi nu scriai nimic.

Apoi mi-am adus aminte că, în timp ce îmi făceam ordine în dulap acum câteva zile, am găsit un caiet de la ora sa. Un lucru celebru la Marius Comşa era setul de reguli pe care le impunea, şi care erau scrise la începutul fiecărui caiet complet. De dragul lumii şi al amintirilor le voi copia:

REGULI DE DESFĂŞURARE A ORELOR DE ISTORIE
1. Istoria este o materie de bază în Liceul de Informatica aflată la mare cinste.
2. La orele de istorie sunt obligatorii manualul şi caietul. Lipsa lor atrage grave sancţiuni
3. Pregătirea orelor de istorie începe obligatoriu cu manualul şi se continuă cu caietul. Neglijarea manualului este o gravă greşeală care atrage depunctări serioase
4. Ascultarea şi evealuarea se fac oral şi în scris. Numărul extemporalelor este nelimitat. Cele din recapitulare se anunţă cu o oră înainte.
5. Curiozitatea este caracteristica omului inteligent şi de aceea se acceptă toate întrebările legate de subiectul predat.
6. La orele de istorie nu se poate "supravieţui" fără un pronunţat simţ al umorului.

Asta dicta stimatul Marius Comşa la începutul fiecărui an. Era un om genial.


Sfatul săptămânii: "Când îţi dai seama că viaţa nu e roz şi că defapt totul e doar gri, ai grijă să observi că sunt multe nuanţe de grii, chiar şi roz."
24 .. o zi cu noroc.

Citeşte mai departe...

11.111


Şi dacă tot e prilej de sărbătorire, să nu uităm:





Citeşte mai departe...

Auci !

Mi-a trecut prin oase.





Citeşte mai departe...

Pierdut fan, ofer recompensă

Da, eu, Gârby de la Beri Goale, am pierdut un fan. Şi tot speram să se întoarcă singur/ă, dar până acum nu am avut noroc. Este vorba de L'anonime. Un comentator foarte drag mie. Cine îl/o cunoaşte şi îl(o) face să revină, va primi drept recompensă, mulţumiri publice într-o manieră interesantă.

Nu vă las postul doar cu atât, vă mai dau şi 2 linkuri pe care eu le consider interesante: link 1 şi link2(da-ti refresh şi citiţi ce scrie jos pe pagina)



Citeşte mai departe...

Un extract hi5

Un extract foarte frumos dintr-un jurnal de pe Hi5. Apartine lui: http://mi-edordetine.hi5.com

Cei care vă regăsiţi vă felicit. Eu sunt 90% de acolo. Probabil nu e cea mai reuşită descriere, dar mie mi-a plăcut destul de mult încât să o citez.

Cu ocazia menţionării de Hi5, vă invit pe această cale, să treceţi pe la MINE PE HI5, şi să lăsaţi câteva fives, profile comments şi de ce nu photo comments. Merci mult, începe citatul:
Nascuti la inceputul anilor 90, vedem acum in anul
2009 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o

si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.

Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase,

dar avem cultura generala,
pentru ca asta insemna ceva o data.
Suntem ultima generatie care a jucat "Ascunselea",
"Castel", "Ratele si vanatorii", "Tara, tara! Vrem ostasi",

"Prinsea","Sticluta cu otrava", "Pac Pac",
"Hotii si vardistii", ultimii care au strigat

"Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit
telefoanele cu fise, dar primii care am facut
petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne
uitam la filme2 zile inchisi in casa),

primii care am vazut desene animate color,

primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati,

geci de blugi de la turci,

iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca.

Noi am dat examene de Capacitate,

nu am dat teste grile la admitere.
La gradinita am invatat poezii in romaneste,nu in
engleza... Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY
BIRTHDAY la aniversari.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills ,
Melrose Place , Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca
nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor color.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si
abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau
pustile alea absolut superbe cu apa.Intre timp, ne
consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele
bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in
cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu
mergem la scoala.
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ
Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take
That, si inca nu auzisem de manele singurele melodii
de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia
pasii, dar toti dansam! Dar spre deosebire de copiii
din
ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat
si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Ciresarii, si am baut Cico
si Zmeurata si ni s-a parut ceva extraordinar cand au
aparut primele sucuri "de la TEC" fara sa ne fie teama
ca "au prea multe E-uri", iar la scoala beam toata
clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit
internetul. Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa
iesim afara, noi nu aveam dolby surround system,
taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam
Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne
plictiseam
la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap,
pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam
"Fantanita", sau "Flori, fete sau baieti", sau "Adevar
sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext sa
"pupam pe gura" pe cine "iubeam".
Noi suntem cei care inca au mai "cerut prietenia",
care inca roseam la cuvantul "sex", care dadeam cu
banul care sa intre in farmacie sa cumpere
prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa
le aruncam in capul colegilor, care am completat mii
de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo
unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca
noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si
cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am
aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din
greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special
sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini
dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile
din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si
glucide mancam, parintii nostri nu au "child proof the
house", ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la
alimentara, si cate un pachet de tigari de la
tutungerie.
Noi am fost
martorii a doua schimbari de bancnote si monede, noi
am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au
auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV,noi suntem cei care
mai tinem minte emisiunea "Feriti-va de magarus".



Daca dupa ce citesti mai sus,stai pe ganduri...esti de-al nostru!

Nu uita de comments pe Hi5 te rog.
Citeşte mai departe...

Alcool vs. Pâine

Bunădimineaţa... Mă rog, o fi bună pentru voi, dar eu m-am trezit acum, la 7:50 am. Pentru mine asta denotă că dimineaţa mea nu e chiar atât de bună. Am dormit putin, şi prost, dat find faptul că aseară mi-a fost foarte, foarte rău.

Nu am băut mult, dar mi-a venit brusc rău. Cer discreţia fetelor, pentru descrierile din paragraful ce urmează, apoi puteţi citii din nou. Eram frumos de 5 minute intrat in Janis, când mi s-a făcut rău. Senzaţia aia când ţi se încleştează maxilarele şi începi să salivezi prea mult. Am ieşit frumos la aer în speranţa că îmi va trece. Ei bine, nu mi-a trecut şi tot ce am reuşit să fac e să regurgitez masa copioasă de la bunicamea, undeva pe stradă. (da, sunt ţăran pentru asta şi chiar îmi pare rău). Aşă că m-am trezit acum dimineaţă cu bucăţele de vomă prin nas şi o gaură imensă în stomac.

Mă uit la ceas şi văd ca e ora 7:50, mie foame de crăp şi încă nu-s sigur că mă simt bine. Mă gândesc că ar merge bine nişte pâine prăjită cu ou fiert şi un ceai. Mă ridic şi îmi iau un tricou şi o pereche de pantaloni scurţi şi ies aşa în răcoarea de afară.

Spre uimirea mea, dintre 5 alimentare şi un stand de pâine, era deschisă doar cârciuma de pe stradă. Adică la 8 dimineaţa, nu am şanse să mănânc, dar pot să beau o duşcă. Alcool vs pâine. Alcoolul câştigă.

S-a făcut între timp opt şi un sfert, mă duc să văd de nişte pâine, că mor de foame.

LE: Am venit de la magazin. E trist. S-au deschis 2 din 5 alimentare şi standul de pâine. În total sunt 7 angajaţi în tot complexul ăsta de magazine, dar sunt 11 indivizi deja în birt.

trist...



Citeşte mai departe...

Blogul De Aur

Veste faină! Blogul meu, este considerat de Jade, de la Blog . (chiar se citeşte punct), un Blog De Aur.

Habar nu am ce înseamnă asta, dar sună BINE! Ok, bine, e un fel de leapşa şi astea sunt regulile:

  1. afişarea premiului
  2. afişarea link-ului celui care a acordat acest premiu
  3. oferirea lui la 10 bloggeri
  4. informarea bloggerilor prin mesaj

Cel mai greu va fi să vă dau mesaj la toţi.
Eu pasez această distincţie următoarelor bloguri:

http://realcrimson.blogspot.com/
http://urbancj.blogspot.com/
http://domnubolog.blogspot.com/
http://jurnal-amar.blogspot.com/
http://irina-andreea.blogspot.com/
http://anduu.com/

Şi ghici ce, eu sunt mai cu moţ, nu am găsit 10 bloguri care să merite premiul, şi nu dau la toţi din blogroll. Asta e toată lista.


Citeşte mai departe...

Gata! Am ales!

Poate observaţi că am renunţat la o reclamă, asta chiar de sub banner, pentru ca să pun în locul ei un contor de la SmokeFree. Astfel pot să văd şi eu şi voi de cât timp n-am mai fumat şi câţi bani am economisit între timp.

Oricum vă datorez o explicaţie pentru "cum de?" şi "de ce?" m-am lăsat. Păi motivul este o idee pe care mi-a spus-o Mircea.
Ce alegi? Pe ele sau pe noi?; şi se referea la ţigări şi prieteni.

Idea lui era simplă: Avea o dorinţă imensă să ştie că noi, am făcut tot ce ne stă în putinţă, ca şi peste 40 şi peste 60 de ani, să ne mai poată suna şi abonamentul să nu fie deconectat pentru că abonatul a decedat.

Toată lumea îmi spunea să mă las de ţigări pentru mine, şi eram atât de aproape, chiar acolo pe margine, dar nu mai vroiam să fac încă un pas, îmi plăcea să fumez, era mai social, mai mergea o ţigară la nervi sau aşa, plus mai aveam vreo 30 de ani lungi laţi şi frumoşi, nu îmi păsa.

Dar după ce a spus el, că vrea să mă las, nu pentru mine, ci pentru că le datorez asta prietenilor mei, mi-am dat seama că am găsit acel ceva care îmbinat cu idea mea de a mă lăsa, m-a făcut să renunţ.

Va fi greu şi ciudat. Fumam un pachet pe zi, de 6 ani. Va fi ciudat să ies în oraş şi să nu îmi aprind o ţigară să trag din ea. Dar pentru cei ce îmi sunt dragi, merită, zic eu.

Experimentul 2: Mă chinui să fac $$$$ online de multă vreme, ei acum am un contor în plus: bani economisiţi din renunţatul la ţigări. În 3 zile voi avea mai mult decât tot ce am strâns din Adsense până acum.



Citeşte mai departe...

Michael Jackson şi fata din clip

Acest rezumat nu este disponibil. Dați clic aici pentru a vedea postarea. Citeşte mai departe...

Clujul e cel mai frumos oraş pe care l-am vizitat

Bună, numele meu este Maxxi Taxi, dar prieteni îmi spun Maxxi. Ieri, am plecat din Suedia, ţara unde locuiesc eu defapt şi unde lucrez la Google şi am ajuns împreună cu alţi doi prieteni în Cluj.
Unul dintre ei a propus să mergem şi noi în club ca tot omul vinei seara să ne distrăm puţin şi să vedem cum arată viaţa de noapte a Clujului. Astfel, ca proştii, ne-am pus frumos pe o bancă pe Eroilor şi am început să ne uităm după fetele, ce intrau pe poarta unde credeam noi ca este club Seven.

S-a făcut undeva înspre 12 noaptea, când am observat, la o altă poartă, exact în spatele nostru că scria mare şi frumos: "Seven". Dacă tot nu ştiam ce lume merge în Seven, dar am văzut lumea care intra pe cealaltă poartă, am zis hai să mergem acolo.
Aşa am ajuns noi, turiştii de noi, (eu din Suedia, Vougue Ciprian din Râmnicul Vâlcea şi Liga Alex din Arad) în Janis. Pub respectabil cu intrare şi cu card, şi cu preţuri mari. Dar pe lângă asta atmosfera de jos e desprinsă parcă dintr-un peisaj de basm...

Nu, nu basmurile cu Ilene Cosânziene şi Feţi Frumoşi, basmele moderne pe care le vedem la MTV: Era o dată ca niciodată, într-un club o gârlă mare de oameni. Şi pe când nici unul dintre ei nu ştia cei aia purice, a pornit muzica. Şi toţi au început să sară în sus, de parcă nici unul nu era potcovit. Pe muzică lubrică (dă-i un dexonline la cuvânt, că dejeaba îţi spun că e sinonim cu lasciv) au început cosânzienele să apară. Şi uite aşa fiecare Făt Pletos din Lacrimă începe să îşi găseacă o parteneră, şi trăiesc fericiţi până la adân... sfârşitul serii.

*poza e din Matrix, nu din Janis!*

No, pe scurt, o fost super fain, deci prodigy poate să mă pupe-n fund, şi toţi cei 15000 de oameni care au fost acolo şi au dansat în atmosfera aia superbă, energică, desprinsă din poveşti nemuritoare.
Citeşte mai departe...