Da, am reuşit să termin şi eu cele 12 clase. Ieri am avut festivitatea. Din păcate acum mă stresează şi pe mine în sfârşit bacul, deci nu voi fi aşa prezent şi activ pe blog. Dar promit să vă povestesc cum te simţi când termini, cât de curând.
A fost frumos, să nu uităm.
Citeşte mai departe...
Banchet
Îmi găsesc cu greu cuvintele, acum când ştiu că scriu ultimul post din Hard, în timp ce chiulesc. Azi sunt ultimele ore de şcoală pentru mine. De mâine absovesc liceul şi gata cu posibilitatea de a chiulii.
Aş fi vrut să merg la ultimele ore, să nu mă înţelegeţi greşit, dar abia pot sta pe picioare. Ieri a fost banchetul. Dezmăţ!
Am făcut banchetul în Chios, celebrul şi legendarul loc de ţinut banchetul pentru cei din liceul de informatică. Am ajuns acolo cu Grunzi şi Ale (morning child) şi nu puteam să nu mă mir şi să mă simt superb, când ne vedeam pe toţi trei purtând costume, respectiv rochie. În circa 10 minute după ce am ajuns s-a umplut tot Chiosul, de colegi de clasă şi de promoţie. Toţi la 4 ace, unul mai frezat ca altul. (la subiectul freză inovatoare, eu cu o colegă cred că i-am întrecut pe toţi).
După un Gaudeamusplaybacked cântat de 120 de oameni în faţa profilor şi un rând de aplauze am simţit că părul mi se zburleşte pe cap mai tare decât era înainte. Am început apoi cu un pahar de şampanie, şi am continuat cu nenumărate pahare de vin, bere şi şampanie. Acum le resimt, şi capul meu mă ceartă, aşa puţin. Am noroc cu cafeaua asta.
Statusul unui coleg descrie idea noastră perfect: "nasc. apă. mort."
*Până aici postul a fost scris dimineaţă, am salvat doar postul, între timp am mers pe acasă, şi am dormit, iar acum continui*
Am dansat mult şi bine, pe muzică pentru toţi. De la tradiţionalele Cotton Eye Joe şi Meniaito la AC/DC, Guns and Roses, Gigolo, Muroshavo, şi altele şi altele. Mâncarea a fost bună, atmosfera superbă, ce mai, un banchet pe cinste.
Probabil că vor fi colegi din şcoală care vor citii aceste rânduri, pe ei îi invit să îşi lase şi ei gândurile aici.
Citeşte mai departe...
Aş fi vrut să merg la ultimele ore, să nu mă înţelegeţi greşit, dar abia pot sta pe picioare. Ieri a fost banchetul. Dezmăţ!
Am făcut banchetul în Chios, celebrul şi legendarul loc de ţinut banchetul pentru cei din liceul de informatică. Am ajuns acolo cu Grunzi şi Ale (morning child) şi nu puteam să nu mă mir şi să mă simt superb, când ne vedeam pe toţi trei purtând costume, respectiv rochie. În circa 10 minute după ce am ajuns s-a umplut tot Chiosul, de colegi de clasă şi de promoţie. Toţi la 4 ace, unul mai frezat ca altul. (la subiectul freză inovatoare, eu cu o colegă cred că i-am întrecut pe toţi).
După un Gaudeamus
Statusul unui coleg descrie idea noastră perfect: "nasc. apă. mort."
*Până aici postul a fost scris dimineaţă, am salvat doar postul, între timp am mers pe acasă, şi am dormit, iar acum continui*
Am dansat mult şi bine, pe muzică pentru toţi. De la tradiţionalele Cotton Eye Joe şi Meniaito la AC/DC, Guns and Roses, Gigolo, Muroshavo, şi altele şi altele. Mâncarea a fost bună, atmosfera superbă, ce mai, un banchet pe cinste.
Probabil că vor fi colegi din şcoală care vor citii aceste rânduri, pe ei îi invit să îşi lase şi ei gândurile aici.
Citeşte mai departe...
Serenadă
Sunt câteva momente în viaţă care sunt importante, şi merită făcute ca la carte. Începând de când eşti mic, prima zi de şcoală, prima excursie etc. Şi mai sunt lucruri care nu ai ocazia să le faci decât o dată în viaţă. Majoratul de exemplu este un lucru important. Îl ai doar o dată în viaţă şi îţi pasă cum îl faci ca să îl ţii minte toată viaţa.
Un obicei mai vechi, un obicei academic, este serenada. La final de liceu, să mergi la diriginte acasă şi să cânţi Gaudeamus, şi să stai puţin pe acolo cu colegii.
Ieri am fost la serenadă la diriginta mea. Mi s-a părut o chestie exceptional de frumoasă, o amintire veselă pe care o voi păstra cu mare drag. Am avut ocazia, să îmi văd majoritatea colegilor în costum şi sămă simt ca în liceeni.
Parcă văd cele două butoane de interfon, de la casa dirigintei, şi degetul meu apăsându-le. Diriginta iese afară să ne deschidă şi noi începem să cântăm Gaudeamus. Ne invită apoi sus şi mergem şi ne servin cu prajituri, sucuri şi câte un pahar de vin sau de bere.
Grupuleţele obişnuite de la scoală par să se amestece ca prin farmec în casa dirigintei şi parcă toţi colegii vorbesc între ei. Subiecte diverse, bancuri s-au istorisiri de demult. Câţiva ne apropriem de pian, şi cântăm ceva piese puerile pe care le ştiam şi noi.
Diriginta scoate pozele cu noi de prin clasele 5-7. Toată lumea e interesată de poze şi se adună toţi ciorcin în jurul lor.
A fost o seară faină, pe care aş fi regretat să o ratez. Îmi amintesc cât de sceptic o ascultam pe mama când zicea că e frumos la serenade. Acum o înteleg.
Citeşte mai departe...
Un obicei mai vechi, un obicei academic, este serenada. La final de liceu, să mergi la diriginte acasă şi să cânţi Gaudeamus, şi să stai puţin pe acolo cu colegii.
Ieri am fost la serenadă la diriginta mea. Mi s-a părut o chestie exceptional de frumoasă, o amintire veselă pe care o voi păstra cu mare drag. Am avut ocazia, să îmi văd majoritatea colegilor în costum şi sămă simt ca în liceeni.
Parcă văd cele două butoane de interfon, de la casa dirigintei, şi degetul meu apăsându-le. Diriginta iese afară să ne deschidă şi noi începem să cântăm Gaudeamus. Ne invită apoi sus şi mergem şi ne servin cu prajituri, sucuri şi câte un pahar de vin sau de bere.
Grupuleţele obişnuite de la scoală par să se amestece ca prin farmec în casa dirigintei şi parcă toţi colegii vorbesc între ei. Subiecte diverse, bancuri s-au istorisiri de demult. Câţiva ne apropriem de pian, şi cântăm ceva piese puerile pe care le ştiam şi noi.
Diriginta scoate pozele cu noi de prin clasele 5-7. Toată lumea e interesată de poze şi se adună toţi ciorcin în jurul lor.
A fost o seară faină, pe care aş fi regretat să o ratez. Îmi amintesc cât de sceptic o ascultam pe mama când zicea că e frumos la serenade. Acum o înteleg.
Citeşte mai departe...
Carusel - efecte speciale
|
luni, 1 iunie 2009
|
Categorii
diverse,
internet,
scurt metraje,
stiri
Mie mi-e foarte, foarte poftă acum de o ţigară, pentru că tocmai am terminat de mâncat, dar nu mă duc la ţigară până când nu vă arat asta şi vă povestesc despre ea.
Ce? Carusel, este numele original al filmului. Deşi este cunoscut mai mult sub denumirea de "The frozen heist". Este un scurt metraj realizat de Adam Berg, pentru firma Philips.
De ce? Pentru că Philips vor să lanseze o nouă generaţie de televizoare, cu raport de 21:9, în loc de clasicul 16:9 sau 4:3. Cea ce înseamnă ecran mai lat, şi filme de cinema, care nu le vom mai vedea cu benzile negre deasupra şi dedesupt.
Cum? Ei zic că foarte uşor. Deşi efectul pare deosebit de complicat, aparent e făcut întrum mod foarte simplist. S-au folosit actori reali, nu manechine care au fost puşi să stea nemişcaţi. Obiectele de gen bancnote care atârnă prin aer, au fost suspendate şi ele ca şi unii dintre actori folosind cabluri. Mai apoi, dat fiind faptul că se folosea o cameră video ghidată electronic, care memora calea care a parcurs-o, au mai tras o dublă, de data asta fără actori. Cea din urmă au folosit-o pentru a scoate cablurile, iar apoi cu nişte programe de efecte speciale, şi editare a imaginii au făcut ultimele retuşuri şi anumite elemente 3D.
Unde? Experienţa filmului e cu adevărat mult mai reală pe siteul Philips, filmul devine puţin şi interactiv.
Aici puteţi vedea, the makeing of.
Cât despre articol, idea e via Tony, dar ei m-a supărat aşa că nu îi pun link pe nume, da în caz că citeşte sper să îmi dea un comment şi să mă felicite că eu am muncit mai mult decât el. Şi el are PR 3, ce viaţă crudă.
Citeşte mai departe...
Ce? Carusel, este numele original al filmului. Deşi este cunoscut mai mult sub denumirea de "The frozen heist". Este un scurt metraj realizat de Adam Berg, pentru firma Philips.
De ce? Pentru că Philips vor să lanseze o nouă generaţie de televizoare, cu raport de 21:9, în loc de clasicul 16:9 sau 4:3. Cea ce înseamnă ecran mai lat, şi filme de cinema, care nu le vom mai vedea cu benzile negre deasupra şi dedesupt.
Cum? Ei zic că foarte uşor. Deşi efectul pare deosebit de complicat, aparent e făcut întrum mod foarte simplist. S-au folosit actori reali, nu manechine care au fost puşi să stea nemişcaţi. Obiectele de gen bancnote care atârnă prin aer, au fost suspendate şi ele ca şi unii dintre actori folosind cabluri. Mai apoi, dat fiind faptul că se folosea o cameră video ghidată electronic, care memora calea care a parcurs-o, au mai tras o dublă, de data asta fără actori. Cea din urmă au folosit-o pentru a scoate cablurile, iar apoi cu nişte programe de efecte speciale, şi editare a imaginii au făcut ultimele retuşuri şi anumite elemente 3D.
Unde? Experienţa filmului e cu adevărat mult mai reală pe siteul Philips, filmul devine puţin şi interactiv.
Aici puteţi vedea, the makeing of.
Cât despre articol, idea e via Tony, dar ei m-a supărat aşa că nu îi pun link pe nume, da în caz că citeşte sper să îmi dea un comment şi să mă felicite că eu am muncit mai mult decât el. Şi el are PR 3, ce viaţă crudă.
Citeşte mai departe...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
