Mi-e dor de ...

Am ajuns, te văd din depărtare şi cu grijă mă apropii de tine. Calc şi simt cum firicele fierbinţi îmi încălzesc tălpile. Nisipul îmi intră prin sandale şi mă mângâie încet pe tălpi. Nu mă mai grăbesc nicăieri, am ajuns la tine. Mă desfăt cu fiecare pas, şi am grijă să nu ratez nici o senzaţie.
Aud valurile cum se rostogolesc încet peste scoici, pietre şi nisip, simt mirosul de alge şi atingerea fierbinte a soarelui.
Sunt la un pas de tine, cad în genunchi în faţa ta, iar tu mă prinzi în nisipul moale şi mă zgârii răutăcios cu o scoică spartă. Ce mai contează acum, mă aplec şi îmi lipesc fruntea de plajă, îmi vine să sărut nisipul.Simt mângâierea ta pe câteva fire de păr... Mai vreau, următorul val ajunge până la genunchii mei. Mă uit cu nesaţ cum te scurgi înapoi spre locul tău printre mâinile mele.

Aş râmâne aici, să stau cu tine, să mă apeşi, val cu val, mai adânc în nisip, să îmi faci aici mormânt. Mi-a fost dor de tine marea mea! Pescăruşii strigă lângă mine... ba nu sunt pescăruşi, e un telefon mobil. E alarma mea şi m-a trezit.

A fost din nou doar un vis, la vară voi veni, voi veni la tine.

Peste 1 săptămână, dacă citesc postul asta o să îmi dau pumni în cap, la cât de sentimental şi idiot sună, dar nah)