amintirile nu se uita niciodata

cum sa incep sa va povestesc?
sa incep sa ma vaiet cat de rau ma doare capul si ce vanat mie degetul? adica nu vanat asa un maroniu galbui..
nu. nu suna bine asa. as putea incerca un cliseu.
imi amintesc de veselia ce era acolo, de timpurile bune petrecuta.
nu e bine nici asa.. asa ma intristeaza. hai mai bine sa va povestesc de mirel.
poate uni dintre voi il cunoasteti sau ati citit pe bogul meu vechi despre prince eugen. ei bine mirel era putin mai treaz cand l-am cunoscut. eram in ema cu shoboo (care am aflat ieri ca se scrie cu doi "o"), alix si emil. eram la a doua bere pe terminate deci cam de jumate de ora intrati. un tip inalt se aseaza la masa cu nicu.
berea curge ne da curaj, incepem sa cantam si un distins domn ne acompania cu orga. tipu ma vede la un momentdat afara cand ma duc sa trag o gura de aer sa mai trec cu gandu peste melancolii (a se citii alcool). ma vede ma intreaba ce fac si ii explic, apoi imi spune: "Uite hai inauntru ca iti fac eu o bere, eu, sti de ce? eu iti fac o bere. si si stii de ce? pentru ca "amintirile nu se uita niciodata""

dupa ema o tura de irish... acolo miam aranjat pumnu, iar apoi acasa.
ps. miha & emil yer welcome. anytime. i wont help;)