U!

"În faţa Primăriei, se striga "Stadion! Stadion! Stadion", însă printre două exclamaţii se mai auzea şi câte un dezolant "Echipă..."

La ultimul meci al Universităţii în liga I, când a pierdut cu CFR, am plâns. Curgeau şiroaie lacrimile pe faţa mea şi tata, care a venit cu mine la meci, încerca să mă liniştească. Îmi spunea că "uite, CFR erau în divizia C şi în numai 6 ani au devenit campioni. Lasă, că aşa va fi şi cu Universitatea. Va veni cineva cu bani şi va face echipă...". Îmi spunea câte-n lună şi-n stele. Însă ştiam că atunci a murit Universitatea mea.
[...]
Şi nu îi învinuiesc pe mahării care au spălat bani sau pe cine vrea să facă mall pe locul fostului Ion Moina. Învinuiesc toată generaţia asta plină de apatie, în care sportul nu mai este sport sau competiţie, ci femei, cluburi, freze gelate, salarii imense şi presa gâdilând orgoliile jucătorilor buni."

asta scria crimson pe blogul ei ( realcrimson.blogspot.com )
intamplarea face ca inainte de meditatii ieri, eram pe eroilor cand venea marsul de la U.
unitate solidaritate: asta iti inspira cand vezi o mare de oameni cu fulare alb negre si cu sepci rosi deasupra carora flutura fanioane imense alb nevre, si de la distanta se aud cantece cantate la unison si parca simti in aer ca "aparti".
la meditatii o fost ok.

later edit: nu are poza pentru a se paztra culorile ALB NEGRU